Sarbatori fericite

Leapsa : Cel mai tare film de comedie anul asta

Cel mai bun film de comedie pe care l-am vazut anul asta este “The heartbreak kid”

Trailer :

Leapsa i-o dau lui Gramo

Cum vomiti la gravitatie 0

http://view.break.com/408192 – Watch more free videos

Si-a spart fata :))

Stand up comedy

Daca tot suntem in plin sezon al tezelor m-am gandit sa va mai amuz putin .Carlor Mencia:

Politisti prosti

Uitati o faza care s-a intamplat in LA

Fixodent

Babelor inainte sa sariti cu parasuta folositi fixodent!

http://www.trilulilu.ro/PoSSeDO/1a16385d04a0cc

Retrospectiva zilei return again :D

M-am trezit obosit si  m-am uitat  la ceas , era 10 , am zis sa dorm mai mult dar mi-am amintit ca am scoala .Ma scol din pat si constientizez ca la ora 12 trebuie sa fiu la scoala .Deschid calculatorul si intru pe mess.Ii intreb pe colegi ce teme am , ei ma linistesc si-mi spun ca am timp sa le fac in clasa.Cu o repeziciune iesita din comun timpul trece se face 11:30  . Hotarasc ca e timpul sa merg la scoala .Imi fac ghiozdanul , ma imbrac si plec la scoala .Acolo sunt intampinat cu urlete de bucurie , placinte , paine cu sare si vin rosu . Poate c-am exagerat putin . Acolo m-a asteptau colegii mei , cand m-au vazut , toti mi-au urat bun venit inapoi in infern .M-am asezat in banca mea , si mi-am scos cartile , prima ora era geografie.Ora a trecut repede avand in vedere ca era prima ora de scoala dupa o saptamana de stat in casa, si totusi era doar inceputul . Urmatoarele doua ore de germana au trecut foarte usor , a urmat romana unde era sa adorm dar am rezistat , am zis sa-i ascult pe parinti si sa fac si eu un efort pentru ai mei si m-am chinuit sa nu adorm.Urma istoria , m-am mutat langa niste prieteni , care-mi sopteau in caz ca ma asculta. Cand intra profa, noi o intampinam cu caldurosul nostru “Buuu-naa zii-uaa!” .Se aseaza pe scaun si pune pe catedra bunul meu prieten , catalogul mi-a lipsit cat timp am stat acasa  asa ca am fost foarte bucuros sa-l revad.Profa il deschide , bineinteles la prima pagina , tensiunea crestea si crestea , s-a mai diminuat cand a dat pagina.Il ridica in picioare pe un coleg sa-l asculte vede ca nu stie il ridica si pe al doilea nici el nu stie si pe al treilea , aceeasi situatie .Deschide din nou catalogul la prima pagina se uita atent la ea chiar unde eram eu iarasi crestea tensiunea .Da pagina se uita , si dupa aceea se intoarcea din nou la prima pagina , atunci imi parea rau ca nu am luat niste pastile de inima.Intr-un final inevitabilul se intampla , a strigat : ” Bot Eduard” Eu m-am ridicat demn si mandru de mine .Ea m-a intrebat ceva din lectie , de care nici macar nu auzisem , asteptam rabdator , ca sunetele din spatele meu sa-mi atinga urechea cat timp eu ma prefaceam ca gandesc.Nimic insa , era liniste , o liniste totala .Vede ca nu stiu si ii intreaba pe ceilalti aceeasi intrebare , nimeni nu stia .Se intoarce cu privirea la mine si ma intreaba altceva, acel lucru l-am stiut , urmeaza alte intrebari care au avut toate acelasi raspuns , tacerea.Cand a terminat de ascultat observ cu bucurie ca nu ne-a pus nimic in catalog.Tehnologia a trecut repede , la sfarsitul orei mi-am luat ramas bun de la colegi si am plecat acasa. Abia in scara mi-am amintit ca aveam meditatii .Am trecut rapid si peste meditatii. Cum a plecat meditatorul , m-am pus in fotoliu in asteptarea marelul meci : Steaua-Slavia.Acum in pauza meciului m-am apucat sa scriu acest articol, ca sa-l cititi voi fanii mei . Pe curand

M-am intors

Probabil ca va intreabati ce am facut in ultimile zile , raspunsul este scurt : am lalait-o maine ma duc la scoala , sa-mi revad prietenii ,si sa mai invat cate ceva , a fost destul de frumoasa mini-vacanta mea , dar acum trebuie sa invat pentru ca se apropie cel mai tensionat moment al semestrului :teza .De maine seara o sa fac retrospectiva zilei pentru ca am ce scrie.Blogul nu sta prea bine , putini vizitatori , oricum adevarul este ca nici eu nu am scris cine stie ce.Cat am stat in casa ma gandeam ce sa mai scriu pe blog ce categorii sa mai adaug, pentru mai multi vizitatori asa ca astept commenturi cu ce sa pun , eu ma gandeam sa scriu mai multe articole scrise de mine, dar nu stiu despre ce , inafara de retrsopectiva zilei nu-mi vin idei , as vrea sa scriu un articol despre rasism emigrantii romani din Italia si alte lucruri de genul asta numai ca nu stiu de unde sa incep.Oricum aveti rabdare sa treaca tezele si o scriu foarte mult , acum nu prea am timp .

Excursie imaginara la stanca

Acesta este un exercitiu de imaginatie .In curand o sa pun si versiunea audio Asezati-va comfotabil intr-un scaun si imaginati-va urmatoarele :

[Eu îmi încep întotdeauna excursiile cu aceeaşi câmpie din introducere, pe care o folosesc şi în excursia către vârful muntelui] Această fantezie începe ca multe altele, într-o câmpie, … o câmpie minunată, superbă, într-o zi adorabilă, însorită; acel tip de zi care apare uneori, pe la sfârşitul verii. Eşti convins că vara s-a terminat, ca vântul şi ploile de toamnă sunt aproape şi iată cum dintr-o dată, apare această zi însorită, minunată. Cerul are acea nuanţă specială de albastru, care apare doar într-o astfel de zi. Soarele este cald şi binefăcător. Trece o adiere uşoară, care frământă frunzele în copaci şi şopteşte prin iarba din câmpie. Totul miroase plăcut. La o margine a câmpiei, este o pădure … o priveşti şi te minunezi de cât de multe nuanţe de verde există în natură: verde luminos, deschis şi verde întunecat, verde-gri şi verde-albastru, verde oliv, verde de pădure şi poate ici-colo, câteva sclipiri de roşu sau auriu.  Mergi către pădurice dar înainte de a ajunge la ea, descoperi, spre surprinderea ta, că există un mic râu intre tine şi pădure, … o mica apă curgătoare . Nu ai văzut râul, din cauza ierbii înalte din câmpie. Ar putea fi interesant ca într-o zi să te deplasezi să vezi de unde vine acest râu, dar astăzi vei merge să afli unde anume se duce el, către ce se îndreaptă. Astfel începi sa mergi pe cărarea de pe malul râului . Observi că acest râu se modifică de multe ori, pe măsură ce îşi urmează cursul.  În unele locuri, este un pârâuaş mic, idilic, aşa cum era atunci când ai dat peste el prima dată; în alte locuri, se lărgeşte, devine mai lat şi mai puţin adânc, soarele scânteiază şi dansează pe valurile lui, apa este atât de clară încât poţi vedea orice piatră de pe fundul râului. Alte ori e mai îngust, mai adânc, se răsuceşte şi se întoarce, sugerând un mic vârtej şi curenţi orientaţi în sens invers, care te fac să-ţi pui întrebări asupra forţelor aflate dedesubtul suprafeţei apei. Există un spaţiu, unde arborii se apropie atât de mult de marginea râului, încât  acoperă soarele iar rădăcinile copacilor ies la exterior pe cărare, aşa încât tu trebuie să priveşti cu mare atenţie unde anume faci fiecare pas, altfel, ai putea să te împiedici şi să cazi. Este o zonă întunecoasă şi însingurată, rece şi deprimantă; şi pare să se  continue mult din acel loc. Dar după un timp, se pare că apare treptat puţină lumină, priveşti în sus şi vezi mici zone albastre printre crengi, iar copacii încep să se îndepărteze unii de alţii treptat, soarele să lumineze mai bine, iar poteca devine mai lină. Râul pare acum mult mai hotărât, parcă, în drumul lui spre destinaţie. Şi e aproape cert că într-un timp scurt vei ajunge la locul în care râul va întâlni o masă mai mare de apă … un lac sau un golf mic … în care  se va vărsa. Este un loc drăguţ. Există o plajă mică … nu pare a fi nimeni acolo şi cu toate acestea plaja pare mai degrabă primitoare. Asculţi sunetul uşor al apei care se loveşte de mal; poţi să auzi strigătul unei păsări sau al unui animal de apă, sau plescăitul uşor al unui peşte la mică distanţă de ţărm. Poate că ţi-ai scos papucii  şi şosetele şi poţi simţi pietrişul sub picioarele tale şi nisipul cald printre degete. Te deplasezi de-a lungul plajei, într-un fel de reverie plăcută şi apoi, pe măsură ce te deplasezi de-a lungul unei curbe, îţi dai seama că plaja ajunge la un final. Se află acolo o bucată uriaşă de stâncă, iar plaja devine doar o bucată îngustă, o fâşie, la piciorul stâncii. Tu mergi de-a lungul acestei mici fâşii, încălţat din nou cu papucii, cu mâinile ţinându-te de stâncă, astfel încât nu te uzi la picioare. Devii imediat conştient de un sentiment care e mai degrabă ciudat … e ca şi cum ar  veni în interiorul tău, o forţă anume, prin mâinile tale, de la stâncă. Când ajungi de partea cealaltă a stâncii, pentru că este desigur o stâncă fermecată, există o uşă în stâncă iar ea nu este închisă, este uşor întredeschisă. Intri şi te afli dintr-o dată într-un hol de intrare, un fel de anticameră. Nu pare a se afla nimeni acolo şi cu toate astea tu simţi că locul acela este atât de primitor. Este un spaţiu minunat. Unul dintre primele lucruri pe care le observi este un uriaş depozit de seifuri, de cutii care pot păstra lucrurile în siguranţă; tu îţi dai seama că într-un fel, ele se află acolo pentru tine, pentru ca tu să scoţi şi să depozitezi acolo orice îngrijorare, orice preocupare pentru greutăţile cu care te confrunţi în oricare din părţile vieţii tale. Aşadar tu faci asta acum, folosind atâtea seifuri câte îţi sunt necesare. Le încui cu grijă şi pui cheile într-un loc extrem de sigur, poate pe un şnur în jurul gâtului tău. Acum te simţi mult mai uşurat, dat fiind că ai scăpat de greutatea acelor probleme, dificultăţi. Continui să explorezi holul de la intrare şi după un timp, găseşti într-o firidă/nişă mică o deschidere către un coridor. Sunt câteva lucruri pe care într-un fel le ştii. Ştii că eşti pe cale să parcurgi acest coridor, că vei fi în deplină siguranţă, dar că totul pare foarte ciudat; şi toate aceste lucruri se întâmplă. Mergi de-a lungul coridorului şi eşti perfect în siguranţă, dar  pare cu totul ciudat. Ai sentimentul că ai văzut deja altădată acele lucruri, cu toate că nu-ţi aminteşti să fi fost acolo în trecut. Este călduţ şi cu toate acestea aerul este proaspăt; este întuneric şi cu toate acestea într-un fel, poţi vedea.   Poate unii ar considera că acest coridor este scurt sau strâmt, alţii l-ar vedea mai lung şi poate mai întortocheat, pentru alţii ar părea îngust iar pentru alţii mai larg, dar pentru absolut oricine, acest coridor duce în cea mai frumoasă încăpere pe care ai văzut-o vreodată. Este pur şi simplu splendidă! Pare a fi plină de lumina soarelui … tu ştii că asta nu e posibil, dar aşa pare. Undeva în această cameră, vei găsi pe cineva sau vei găsi ceva care deţine o informaţie pentru tine, are să-ţi comunice ceva. Ar putea fi o persoană, iar dacă este, ai putea să o recunoşti sau ai putea să te întrebi dacă ai mai întâlnit-o vreodată înainte; dar ar putea să nu fie o persoană. Ar putea fi o carte sau o scrisoare sau o fotografie, ceva la radio sau la televizor, o amintire inscripţionată pe o cutie de lemn; ar putea fi chiar un căţeluş sau o pisicuţă, sau o mică jucărie. Cineva sau ceva care are o informaţie pentru tine. Această informaţie poate veni în cuvinte sau ca un gând clar, dar mult mai probabil este că va veni ca un fel de sentiment, o intuiţie: poate este o clarificare, poate aflarea unei legături între anumiţi factori în anumite situaţii şi alţi factori în cu totul alte situaţii, iar înţelegerea legăturii este de folos pentru tine. Sau ar putea însemna doar faptul că undeva, într-un fel, în adâncul sinelui tău, ceva anume se schimbă,  au loc unele procese care vor aduce rezolvarea în timp. Stai şi petrece un timp în această cameră acum. Vei sta atât timp cât vrei, din timpul hipnozei şi aproximativ un minut din timpul măsurat de ceas, pentru a te bucura din plin de acest loc minunat.  [fă o pauză de 1 min.] Foarte bine. De acum este timpul să părăseşti această cameră. Dar ştii că poţi oricând să te întorci aici, oricând ţi-ai dori; pentru că această cameră îţi aparţine. Se află în interiorul tău.   Acum, vino înapoi la coridor, iar apoi în holul de la intrare. Şi dacă într-adevăr trebuie, poţi să-ţi iei înapoi una sau câteva dintre greutăţile pe care le-ai depozitat acolo. Dar tu ştii prea bine că în seifuri, lucrurile depozitate sunt în siguranţă. Apoi, după ce ieşi pe uşă, nu o închide, las-o puţin întredeschisă pentru atunci când vei dori să te întorci; întoarce-te la acea porţiune îngustă de plajă de la baza stâncii, apucă iar cu mâinile de stâncă pentru a te echilibra, şi pentru a simţi din nou acea forţă, acel suport, acea stabilitate, care vine din interior . Apoi mergi înapoi de-a lungul plajei şi de-a lungul cărării de pe marginea râului şi înapoi în câmpie.